Primele semne de sarcină

Cum să încep? Pur și simplu, nu?

Dacă citesc și bărbații, asta e! J Să incepem:

Primele simptome au apărut destul de devreme, chiar foarte devreme. Nu o să uit niciodată, era 1 ianuarie și m-am pus la masă după ce abia venisem de la concert. A facut cumnata mea o salată de beuf, am încercat să mănânc dar mi s-a  făcut rău. De atunci nu mai vreau nici să-i simt mirosul, dar să nu credeți că nu o mai prepar, deorece lui Marius îi place enorm.

Ideea e că eu am exclus o sarcină, primul motiv fiind acela că era mult prea devreme pentru simptome, ținând cont de calculele mele. Al 2-lea motiv, întemeiat, era acela că eu nu rămâneam însărcinată, în fiecare lună pe aceiași dată plângeam, în baie. Ulterior, am aflat că și Marius suferea, plângea, mi-a spus acest aspect abia după ce am aflat că sunt însărcinată…și acum plâng când scriu aceste rânduri! Ok…trec mai departe. Au mai urmat alte simptome și eu tot excludeam sarcina, așa că mi-am făcut o serie de analize. Desigur, nu aveam nimic! Mi-a fost alături în tot acest timp dr. Andra Balcangiu Stroescu, care îmi este o prietenă dragă. Norocul meu că ea este doctor și s-a preocupat să am toate analizele bine făcute, deoarece chiar îmi era rău. Dar analizele au ieșit bine și nu am avut decât să aștept, toate simptomele duceau către, normal, sarcină.

Nu am fost o gospodină bună de la început, dar mie chiar îmi place să fac mâncare și, desigur, să o împart cu cei dragi. Ei…și am făcut o ciorbă rădăuțeană chiar bună. Este, de fapt, era printre preferatele mele…ce să vezi? Chiar nu i-am suportat mirosul și din acel moment m-am împrietenit cu vasul de toaletă. De aici a început distracția…mi-am cumpărat testul de sarcină! Nu prea aveam curaj să fac testul de sarcină, am prins curaj abia după o săptămână. Menstruația îmi întârziase, era sâmbătă la ora 7 dimineața, mi-am făcut testul și a iesit pozitiv! Doamne, și acum plâng! I-am spus lui Marius plângâng, el mi-a spus: “Și de ce plângi???”. Eu i-am răspuns: “Păi nu mă pot bucura…să nu pățim la fel ca data trecută…”

A urmat o perioadă GREA, plină de emoții. La control am avut atâtea emoții, săracul Marius nu a avut curaj să intre cu mine. Doctorul mi-a spus: “Păi, măi Lavinia, uite aici: Fătu A și Fătu B”; eu nu am înțeles din prima ce zice, m-am uitat cam “în ceață” la el: “adică? ce spui tu acolo?”; Dr.Mandroc: “Uite FÂTU A ȘI FĂTU B!”; Am spus: “EȘTI NEBUN! Tu vezi bine?”. Dr. Marius Mandroc e prietenul nostru, mi-a înțeles reacția! Nu mi-a venit să cred, am fost șocată! Acum, cum să-i spun eu lui Marius așa ceva? L-am rugat pe domnul doctor să-l cheme înăuntru, să afle în același mod în care am aflat și eu…a plâns și el. Am spus doar familiei, ei la rândul lor au fost la fel de şocaţi. Apoi am început să facem legăturile, eu şi Marius aveam gemeni în familie. Noi i-am cerut Lui Dumnezeu un copil, iar El, dragu de El, ne-a dat doi copilaşi! Menţionez că în tot acest timp, ne-am rugat Lui Dumnezeu, am avut Credinţă amândoi, că vom avea şi noi copii.

A urmat o perioada plină cu emoţii, cu stări de rău, primele luni mi-a fost atât de rău încât am vomat sânge! Am consumat foarte multă rodie, în primele luni a fost singurul fruct pe care l-am gustat. Să fie totul bine, am făcut injecţii…şi perfuzii. Am fost optimistă, doctorul Ginecolog a fost alături de mine şi m-a susţinut. A însemnat foarte mult, pentru că atunci când eram speriată cu foarte multe întrebări, el a avut grijă să mă lămurească şi să mă liniştească de fiecare dată.

Aşa a trecut prima etapă şi a urmat etapă cea mai frumoasă, când le-am simţit în burtică: “WOW!”. Chiar este “wow”…sunt cele mai minunate clipe, chiar dacă pare straniu la început.

Nu m-am comportat că o femeie bolnavă, să nu faceţi asta. Nu am cerut milă nimănui, am încercat să fiu o gravidă normală. Am avut şi o răceală în sarcina, moment în care am băut foarte mult ceai de lămâie…chiar ţin minte că în luna a 6-a am făcut dulceaţă de căpşuni, prima mea dulceaţă. Tot atunci am făcut şi primii mei cozonaci…şi frământând la ei, am simţit o presiune sub burtică, deci nu va sfătuiesc să faceţi că mine.

În luna a 7-a m-a apucat curăţenia: Da! Aţi citiţi bine: Curăţenia. M-a sunat tată şi când i-am spus ce fac, a început să mă certe! Rareori m-a certat tatăl meu, cred că îmi ajung degetele de la o mâna să număr când a făcut asta. Dar atunci mi-a spus: “Gata, faţă, o trimit pe maică-ta la tine!”

După am început, uşurel, să mă mişc ca un roboţel. Am reţinut destul de mult lichid şi normal că m-am şi îngrăşat. Recunosc, mi-a plăcut să şi mănânc, profitând de faptul că atunci chiar aveam timp să fac asta.

Ţin minte că în cursul sarcinii mi-am luat o rochiţă, care mi-a plăcut mult, şi am spus că în momentul în care voi ieşi din spital, cu ea o mă îmbrac. I-am spus lui Marius: “Vezi să-mi aduci rochia aia de acasă!”; I-am descris-o… el zice: “Eşti sigură că ţi-e bună?”; Iar eu: “Absolut, şi să-mi aduci şi balerinii”…(altă nebunie, o să pun o poză să vedeţi cum stă treaba…sau cum a stat la mine, eu credeam că imediat îmi revin…creadeam eu).

În concluzie, nu va hazardaţi să vă cumpăraţi haine şi încălţăminte în timpul sarcinii că nu ştiţi cum veţi rămâne după.

Ultima etapă de sarcina trece greu, mai ales nopţile. Nu ştiu dacă erau ele agitate în burtică noaptea, dar m-am împrietenit cu frigiderul pentru că acolo mă trimiteau. După ce mergeam la frigider, urma o perioadă de linişte în burtică, apoi una din ele se bagă rău sub coasta. Ce vreau să spun este: Să vă aşteptaţi la lovituri grozave!

Am născut prin cezariană deoarece fetele nu au avut poziţia bună şi Maria a avut cordonul ombilical în jurul gâtului. Eu avusesem ceva contracţii, însă domnul doctor a avut grijă să le ţină sub control şi să-mi prelungească momentul naşterii. Ştiu că mi-a spus aşa: “Lavinia, lor le este cel mai bine la ţine în burtică, să fii liniştită.” În momentul în care m-am dus la spital, am avut o dorinţa: să mă pregătesc pentru ele…să mă fac frumoasă! M-am împletit deoarece am ştiut că părul mă va deranja, iar mie oricum îmi plac împletiturile. Într-adevăr fost solicitant pentru mine să stau cu mâinile ridicate, m-am şi machiat puţin.

Şi a venit vremea, nu vă spun câtă emoţie am avut. Au fost cele mai puternice emoţii deoarece a fost cel aşteptat moment al vieţii mele. Au sosit mândruţele: 2.200 gr. Maria Nicole şi 2.700 gr. Ioana Elişa!

Sarcina Mea
sarcinamea1
sarcinamea2