Increderea se dobandeste pas cu pas

Mereu cand fetele mele se afla intr-un impas imi spun: “Mami eu nu pot! Nu tiu!:)”
Incerc sa am rabdarea sa le arat in felul lor cum pot reusii sa faca un lucru, iar daca intr-adevar ele nu pot diverse activitati, le spun ca nu e corect sa spuna ca nu pot “Tu nu ai putere acum Ioana, dar o sa cresti si vei avea putere, dar poti.” Mereu cand stau de vorba cu ele ma asez in asa fel incat sa fiu la inaltimea lor sa vorbim de la acelasi nivel. Ma uit in ochii lor si le dau incredere sa reuseasca! Si da recunosc ca si eu am pretentia de la ele sa se uite in ochii mei cand ele imi vorbesc…

Sa va spun intamplarea din parc…. cea cu cataratul in copac! Ioana voia sa se catere, urca doua trepte si cerea ajutorul “Mamiiiiii..” Maria Nicole doar se uita la Ioana ce face… am observat-o imediat. Dupa ce am ajutat-o pe Ioana, m-am dus imediat la Mariuca si am intrebat-o daca ar vrea si ea sa se catere acolo. Initial a spus “Nu”, dar am mai intrebat-o “Esti sigura? Vrei si tu sa te cateri?”.  A spus un “Da” inocent, am luat-o de mana si m-am dus cu ea langa copac; incet si cu rabdare i-am explicat pericolele, ce se poate intampla si ca e nevoie de atentie foarte mare si siguranta, apoi am ajutat-o sa se catere…. Si a reusit! Cam asa e la noi, daca una din ele incepe un joc, cealalta se inhiba si nu pot sa va spun care e cea care domina pe cealalta, balanta se cam egaleaza…dar totusi “trebuie” sa recunosc ca una din ele e mai nazdravana 😋🤗. Pentru ca tot am auzit povesti reale ca unul din doi gemeni conduce si e mereu cu un pas inaintea celuilalt, incerc si fac tot posibilul ca in cazul fetelor sa fie altfel.
E adevarat poate la una din ele e nevoie de mai multa incredere….sper sa o castigam.
 

Leave a Reply

Your email address will not be published.